De ce îmi spune tata să joc relaxat, dar face 100 de pași nervoși la fiecare atac?

Imaginează-ți terenul: eu cu mingea în mână, încerc să par calm, respir adânc, fix ca la meditație. În același timp, tata pe margine… pas, pas, pas… parcă face cardio. Dacă îi pui un smartwatch, sigur îi înregistrează meciul ca pe alergare de 10 km. Eu: “Hai să mă relaxez.” Tata: boom-boom-boom prin sală, ca un metronom turbat.

De fapt, părinții intră în modul FIFA live: ei nu joacă, dar simt totul. Emoțiile lor sunt mai tari decât la Netflix – doar că aici nu pot da “pause”. Și atunci? Pași, grimase, mâini în păr… tot arsenalul. Îți spun “joacă relaxat” pentru că așa ar vrea să joace și ei dacă ar fi în locul tău.

Tata nu e doar spectator. E un sportiv de tribună cu normă întreagă. Și culmea: pașii lui sunt dovada că îi pasă.

Tu pe cine vezi mai agitat la meci: părinții sau antrenorii? 👀