„Nu am timp azi, poate mâine…” – De ce sportul NU e opțional în viața copilului tău

Alexandru Ciobanu
4 apr.
3 min de citit

Știm. Viața de părinte e un maraton fără finish line. Între școală, teme, job, cumpărături, cine, vacanțe, bunici și... serialul ăla pe care tot încerci să-l termini de o lună, mai apare și copilul tău care vrea să meargă la antrenament. Sau la meci. Sau la două ore de sport în weekend. Iar tu... oftezi.

Hai să fim sinceri: toți părinții, la un moment dat, folosesc următoarele „perle de înțelepciune” sau cei "7 care pot schimba destine":

1. „N-am timp să te duc.”

Traducere: „N-am chef să mă dau jos din mașină în fața sălii de sport de 4 ori pe săptămână.”

Dar hei, dacă tu nu ai timp acum, copilul tău s-ar putea să nu aibă niciodată timp pentru disciplină, efort sau încredere în propriul corp. Sportul nu e doar mișcare, e și caracter.

2. „Oricum nu ajungi mare sportiv.”

Asta e varianta parentală a „nu visa prea mult, că te doare căderea”.

Și dacă nu devine Messi sau Simona Halep, ce? Dacă devine un adult echilibrat, cu o rutină sănătoasă și spirit de echipă, nu e deja un câștig? Sau poate devine antrenor, kinetoterapeut, profesor de sport sau... un părinte care nu spune replici de genul celei de mai sus.

3. „Dacă ai lipsit de la un antrenament, nu moare nimeni.”

Adevărat, dar poate moare puțin motivația copilului tău.

Un antrenament lipsit devine două, apoi „pauză până după vacanță”, apoi... „hai că ne apucăm iar din toamnă”. Și uite cum am înlocuit perseverența cu „merge și-așa”. Vrem să-i înveți pe copii că e ok să renunțe dacă le e greu sau inconvenient?

4. „Mi-am programat vacanța.”

Minunat! Dar ai întrebat dacă are meci, competiție sau cantonament?

Pentru un copil care face sport de performanță, o vacanță pusă fix în mijlocul sezonului e ca și cum i-ai spune: „Nu contează munca ta, programul meu e mai important.” Și poate că nici nu realizezi impactul, dar în timp copilul va învăța că „efortul meu nu merită luat în serios.”

5. „Școala e mai importantă.”

Desigur, educația academică e esențială. Dar hai să fim realiști: câți dintre noi își mai amintesc ecuațiile de gradul II?

Sportul îi învață pe copii lecții pe viață: gestionarea emoțiilor, colaborarea, înfruntarea eșecurilor, gestionarea timpului și... dormitul bine noaptea (bonus pentru părinți!). De fapt, studiile arată că elevii activi fizic au rezultate mai bune la școală.

6. „E prea scump.”

Da, sportul costă. Uneori echipamente, alteori transport, cantonamente, antrenori.

Dar știi ce e mai scump? Sedentarismul. Obezitatea infantilă. Lipsa de încredere. Terapia. Pastilele de tensiune de la 40 de ani.

7. „Nu îl duc că transpiră și răcește, se îmbolnăvește.”

Ah, eterna frică de curent și transpirație!

Adevărul e că exact prin sport se construiește un sistem imunitar mai rezistent. Copiii care fac mișcare regulată sunt mai puțin predispuși la răceli, au o condiție fizică mai bună și învață să-și asculte corpul. Iar un prosop uscat și o bluză de schimb pot face minuni – garantat mai eficiente decât ținutul în casă ca să „nu răcească”.

Ce câștigă copilul tău din sport, chiar dacă nu ia niciodată o medalie:

Disciplină și rutină – antrenamentele constante îl învață cum să-și gestioneze timpul.
Încredere în sine – fiecare progres, fiecare mică reușită construiește stima de sine.
Răbdare și reziliență – învață să piardă cu capul sus și să încerce din nou.
Prietenii reale – nu doar în joc, ci și în vestiar, în deplasări, în bucurii și eșecuri.
Sănătate pe termen lung – fizică, emoțională, mentală.

Concluzie cu zâmbet și sens:

Copilul tău nu are nevoie să fie campion național. Are nevoie să simtă că e susținut, că merită efortul, că efortul lui contează. Iar când tu spui „nu am timp”, copilul aude: „nu meriți timpul meu”.

Așa că data viitoare când vrei să-i spui „lipsim azi de la antrenament”, gândește-te ce ar zice copilul din viitor, adultul acela fain, disciplinat și echilibrat. Cel care poate îți va spune: „Mulțumesc că m-ai dus. Chiar și când ți-a fost greu.”