O poveste care a meritat traita
- Alexandru Ciobanu
- 30 ian.
- 5 min de citit
Actualizată în: 27 mar.
Cand ai un copil sportiv, fiecare meci devine o calatorie emotionanta, chiar daca îl privesti de la mii de kilometri distanta. În aceasta iarna, Sasha si echipa Shooting Star Steaua au trait o aventura de neuitat in Santa Cruz de Tenerife, unde au jucat baschet, si-au testat limitele si au adunat povesti pentru o viata întreaga. De acasa, în fata ecranului, am trait fiecare pasa si fiecare aruncare ca si cum as fi fost acolo. Si nu am fost singur – întreaga familie (mama lui Sasha, fratele mai mic Mathias si catelul Spike) dar si alti parinti am urmarit cu sufletul la gura fiecare meci, traind intens fiecare moment.
Acest turneu nu a fost doar despre competitie, ci despre prietenie, spirit de echipa si despre cum sa-ti pastrezi umorul chiar si cand scorul iti da batai de cap. A fost despre lacrimi, rasete, pumni stransi si salturi de bucurie. Prin ochii unui tata care a trecut prin toate starile posibile, hai sa descoperim impreuna povestea acestor patru meciuri si aventurile incredibile ale lui Sasha si ale echipei sale.
Meciul 1: Un dus rece… dar necesar
Se spune ca inceputurile sunt grele, dar nimeni nu ne-a avertizat ca pot fi chiar asa de grele! Primul meci a fost, pe scurt, un haos baschetbalistic pentru Sasha si echipa lui. Nimic nu a mers – mingea parea ca are alergie la cos, adversarii se miscau ca niste ninja, iar noi, de acasa, ne frecam ochii neîncrezatori.
Diferența de 10 puncte de la final nu suna atat de rau, dar când simti ca jocul nu e al tau, orice punct doare. Sasha, în mod special, a simtit greutatea acestui meci. Dar cum se spune, „ori castigi, ori inveti”. Asa ca i-am trimis cateva mesaje de incurajare la sfarsitul meciului, nu doar ca tata, ci si ca un veritabil coach motivational. L-am indemnat sa analizeze cum s-a simtit pe teren, ce ar fi putut face diferit si sa isi caute propriile raspunsuri, sa isi aminteasca mereu ca drumul spre succes nu este niciodata o linie dreapta.
Meciul 2: Scorul fuge, dar noi rămanem in picioare!
Daca primul meci a fost un dus rece, al doilea a fost ca o furtuna tropicala. Am pierdut la 37 de puncte diferenta! Dar cine mai sta sa numere punctele când vezi ca echipa începe sa joace mai bine? Da, scorul nu a fost prietenos, dar Sasha si colegii sai au inceput sa prinda ritmul, sa paseze mai inspirat si sa se apere mai bine.
Sasha a început sa-si regaseasca încrederea, iar noi, de acasa si din tribuna, am început sa vedem luminita de la capatul tunelului. I-am scris dupa meci ca a facut progrese mari si ca trebuie sa se concentreze pe finalurile de meci, pentru ca acolo se face diferenta intre un jucator bun si unul extraordinar. „Lasa scorul, jocul tau e în crestere!”, i-am spus. Si uite ca avea sa urmeze ceva spectaculos…
Meciul 3: De la tragedie la blockbuster!
A doua zi, am intrat în zona dramelor sportive. Meciul 3 a fost de pus în rama! Adversarii au inceput tare, echipa noastra a fost cam somnoroasa, dar apoi… ceva s-a schimbat! Jocul a fost ca un thriller – tensiune, rasturnari de situatie si un final care ne-a lasat fara aer.
Ultimul minut? O nebunie totala! Cu un minut ramas pe ceas, defensiva echipei noastre a fost eroica, iar Sasha a demonstrat o siguranta extraordinara in atac. Cu o secunda înainte de final, arunca de trei puncte… si mingea intra! Victorieeeeee! Victoria este a noastra, Shooting Star Steaua castiga! Iar noi, parintii de acasa, am ramas cu ochii în ecran, fix atunci s-a intrerupt transmisia! Panica! Noroc ca cineva din sala a prins momentul pe camera. Sasha a terminat cu 29 de puncte marcate si a aratat ce înseamna sa revii mai puternic, un exemplu perfect de determinare, munca si incredere in propriile forte.
Meciul 4: Eliberarea!
Dupa tot stresul si emotiile din meciul 3, echipa a intrat pe teren hotarata sa termine turneul in forta. Si au facut-o! Au castigat la 43 de puncte diferenta, un meci controlat de la început pana la sfarsit de echipa noastra! A fost ca o explozie de energie, o combinatie intre talent, munca si dorinta de a incheia in stil mare.
Sasha a marcat 36 de puncte, ceea ce e enorm si a jucat cu o incredere care s-a simtit pana la noi in sufragerie. La final, a fost desemnat MVP-ul echipei pentru turneu, ceea ce a fost doar cireasa de pe tortul unei experiente memorabile.
Concluzii: O aventura de povestit nepotilor
Turneul din Tenerife nu a fost doar o competitie, ci o lectie despre ambitie, curaj si cum sa-ti pastrezi zambetul chiar si dupa o infrangere dureroasa. A fost despre cum sa te ridici dupa un esec, despre cum sa gasesti puterea de a merge mai departe si despre cum sa-ti susții echipa indiferent de rezultat.
Dincolo de scoruri si statistici, a fost despre pasiune, munca si dorinta de a deveni mai bun. Iar pentru noi, cei care am urmarit de acasa sau din sala, a fost o calatorie incredibila, in care am trait alaturi de copii fiecare moment de bucurie, de tensiune si de triumf. Pentru Sasha, a fost un test al caracterului, pe care l-a trecut cu brio. A început cu dificultati, dar a invatat, a crescut si a incheiat turneul în forta. Pentru echipa, a fost un pas inainte, un moment de consolidare si de intelegere ca succesul nu vine peste noapte, ci se construieste meci dupa meci.
Succesul nu înseamna doar victorii, ci si curajul de a infrunta esecurile, de a invata din ele si de a merge mai departe. Sasha si echipa Shooting Star Steaua au demonstrat din plin acest lucru.
Acum ne ramane doar sa asteptam cu nerabdare urmatorul turneu… si sa ne pregatim inimile pentru noi emotii! 🔥🏀
🏀 Multumirile merg catre: 🏀
🎩 Iulian – The Man Behind the Madness!
Antrenor, strateg, calmator de crize si uneori, psiholog de serviciu. Fara el, echipa adversa ar juca „5 contra haos”!
📣 Părintiilor – galeria de aur!
In sala sau lipiti de ecrane, au trait fiecare meci cu pulsul peste 180. Unii inca dau refresh la scor, desi turneul s-a terminat!
📸 Alina – fotograful nostru de actiune!
A surprins fiecare cos, fiecare grimasa de efort si chiar si câteva cadre în care mingea nu a intrat in cos. Arta e arta!
💪 Kineto Fix București – magicienii refacerii!
Fara voi, Sasha ar merge pe teren mai lent decat încalzirea unui veteran. Multumim pentru reparatiile rapide!
🎥 Vagabonzi cu Obiective – cameramanii providentiali!
Ne-au salvat de la o criza existentiala filmand finalul meciului 3. Fara voi, am fi aflat scorul din barfe!
🎯 Bright Goals – unde am invatat sa fiu coach!
Acum Sasha e mai pregatit mental, iar eu am devenit un mix intre mentor si consilier de criza.
💙 Multumim tuturor celor care au fost alaturi de noi!
Baschetul e viata, iar viata e mai frumoasa cand ai o echipa buna! 🚀🏀
Felicitări celor mici dar și celor mari pentru susținere. Viața unui sportiv este destul de complexă, dar oamenii potriviți din jurul lui pot ajuta foarte mult in procesul de dezvoltare!!!