În vestiar nu este mereu „echipă”

Unii coechipieri abia așteaptă să greșești. Și totuși, poza de grup iese perfect.

Momentul clasic: toată echipa intră în vestiar după meci. Unii își bat palma, alții își bat colegii pe umăr. Și apoi există acel „bravo” spus pe jumătate, cu zâmbet fals și ochii deja pe următorul story de Instagram.

Dar când se face poza de grup? Magie! Toată lumea zâmbește, trofeul strălucește și chiar și cei care n-au atins mingea par fericiți.

Nu e mereu răutate. E frică. Frica de a nu fi tu următorul care greșește.

Când spiritul de echipă e doar o poză, devine o competiție internă mascată: cine prinde mai multe minute, cine e preferatul antrenorului, cine are cele mai multe like-uri.

Știi care e paradoxul? Exact în momentele când toți se uită unul la altul cu suspiciune… echipa pierde împreună și nimeni nu mai este de vină „singur”.

Spiritul de echipă nu este când zâmbești la poză. Este când rămâi lângă cel care plânge în vestiar, fără să spui nimic.

Tu în ce fel de vestiar ai fi mai confortabil, în cel cu zâmbete perfecte sau în cel unde se spun adevărurile grele?

💬 Spune-mi în comentarii.