Dacă antrenorul spune că e „doar un joc”, de ce se supără când pierdem?

Înainte de meci, antrenorul intră pe modul zen: „Relax, e doar un joc.”

Și tu, ascultător, respiri adânc și te liniștești. Aproape că-ți vine să joci desculț, atât de relaxant sună.

Dar după ce pierzi… surpriză! Același antrenor se transformă într-un mix între Hulk și Shakespeare: verde de nervi și dramatic ca într-o tragedie greacă. Și tu te întrebi: stai puțin, n-a zis că era „doar un joc”?

Adevărul e că pentru el, „doar un joc” înseamnă săptămâni de antrenamente, scheme desenate pe tablă și reputația de erou local. Pentru tine, poate fi distracție, pasiune, prietenie sau, sincer, scuza perfectă să mai amâni tema la mate.

E „doar un joc”… până când nu mai e. Și atunci, pierderea doare pentru oricine îi pasă.

Întrebarea e alta: tu pentru cine joci? Pentru tine, pentru echipă… sau pentru nervii antrenorului?

👉 Scrie în comentarii: tu cum vezi jocul? Doar distracție, tot universul tău sau undeva între ele?